Cantitatile de calculat inainte de comanda
Prima comanda de materiale pentru o casa se face de obicei pe fuga, cu cifre luate din memorie sau de la un vecin care a construit anul trecut. Rezultatul apare peste doua saptamani, cand jumatate din marfa sta neatinsa in curte si lipseste exact ce trebuia pus in opera luni dimineata. Nimic din toate astea nu tine de ghinion.
Proiectul contine deja aproape tot ce trebuie. Cantitatile de zidarie, de armatura si de mortar sunt trecute in planse, iar un constructor cu experienta le extrage in doua ore. Putini beneficiari cer lista asta inainte de a suna la furnizor, desi ea costa zero lei si scuteste cel putin o saptamana de intarzieri.
La armatura, diferenta dintre bare simple si otel beton fasonat se vede direct in graficul de lucru. Materialul taiat si indoit dinainte ajunge gata de montat, iar echipa nu mai pierde doua zile cu debitarea pe santier. Se pierde si mai putin material la capete.
Zidaria si pierderile reale
Suprafata bruta a peretilor nu e cantitatea care se comanda. Se scad golurile de usi si de ferestre, apoi se adauga intre trei si cinci la suta pentru spargeri si taieri. Fara adaosul asta, ultima livrare pleaca din depozit cu camionul aproape gol, la pret intreg de transport.
Consumul de BCA se socoteste in metri cubi, nu in bucati. Grosimea peretelui schimba complet totalul: unul de treizeci de centimetri cere aproape dublu fata de unul de cincisprezece, la aceeasi suprafata desfasurata. Multi compara preturi pe bucata si se mira la factura finala.
Ce se verifica inainte de trimiterea comenzii:
- suprafata neta, fara goluri
- grosimea reala a fiecarui perete
- adaosul pentru taieri si spargeri
- consumul de adeziv sau de mortar
- cati paleti incap intr-un transport
Transportul si numarul de drumuri
Un palet de caramida are greutate si gabarit cunoscute, deci numarul de drumuri se poate afla dinainte. Furnizorii dau capacitatea camionului la cerere, iar comanda se grupeaza dupa ea. Zece minute de discutie inlocuiesc aici doua drumuri suplimentare.
Costul transportului se imparte la cantitate, asa ca doua drumuri incarcate complet ies mai ieftin decat patru facute pe jumatate. Diferenta pe o casa obisnuita ajunge la cateva sute de lei, bani care nu apar nicaieri in devizul initial si care se aduna tacut de la o etapa la alta.
Accesul la teren decide restul. Un camion mare nu intra pe orice ulita, iar descarcarea cu macara se plateste separat. Intrebarea asta se pune inainte de comanda, nu in dimineata livrarii, cand soferul asteapta deja la capatul strazii.
Ordinea comenzilor pe etape
Nu toate materialele se comanda deodata si nici nu e bine sa fie asa. Cimentul are termen limitat, iar zidaria descarcata prea devreme in curte incurca accesul utilajelor. Esalonarea pe etape rezolva ambele probleme fara niciun cost suplimentar si tine santierul liber pentru betoniera.
Regula practica e simpla. Se comanda cu o etapa inainte, nu cu trei. Asa ramane timp de reactie daca ceva lipseste din stoc, fara sa se opreasca lucrul pentru zile intregi.
Ordinea obisnuita la o casa cu parter si etaj:
- armatura si betonul pentru fundatie
- zidaria pentru parter
- armatura pentru planseu si centuri
- zidaria pentru etaj
- materialele pentru structura si acoperisul casei
Armatura si cantitatile din proiect
Otelul se calculeaza altfel decat zidaria si de aceea multi il lasa la urma. Extrasul de armatura din proiect da numarul de bare, diametrele si lungimile, dar nu si pierderile de la debitare. Un adaos de zece la suta acopera capetele si suprapunerile, iar fara el ultima centura ramane neturnata, cu echipa oprita si cofrajul montat degeaba.
Greutatea e unitatea in care se comanda, nu numarul de bare. Un metru de bara de zece milimetri cantareste in jur de 620 de grame, iar de aici se ajunge repede la tonajul total al casei. Furnizorii lucreaza pe kilograme, asa ca transformarea se face inainte de a cere pretul.
Materialul comandat gata taiat si indoit se livreaza pe pozitii, cu eticheta pe fiecare legatura. Asta scurteaza montajul si scade pierderea la aproape zero, pentru ca taierea se face in atelier, unde capetele scurte se refolosesc la alta comanda.
Sursa calculului de cantitati
In cele mai multe cazuri calculul il face constructorul, pe baza planselor. Problema apare cand beneficiarul nu cere lista scrisa si accepta cifrele spuse la telefon. Fara un document, nimeni nu mai poate verifica mai tarziu daca s-a comandat prea mult sau prea putin.
Proiectantul ramane cea mai sigura sursa. Un extras de cantitati cerut odata cu proiectul costa putin sau nimic, pentru ca datele exista deja in calculele lui.
A treia varianta e verificarea incrucisata. Doua calcule facute separat, de constructor si de furnizor, care ies la cifre apropiate, inseamna ca lista e corecta. Diferentele mari se lamuresc inainte de prima comanda, nu dupa livrare. O ora de discutie intre cei doi valoreaza mai mult decat orice reducere obtinuta ulterior.
Ce ramane la final
Aproape orice santier se termina cu un rest de materiale in curte. Cateva sute de caramizi si cativa metri de fier sunt normali si se folosesc la finisaje sau la anexe. Un sfert din comanda ramas nefolosit inseamna insa ca la calcul a fost o problema de fond.
Surplusul care nu intra in opera se poate returna la multi furnizori, daca paletii au ramas intregi si nedesfacuti. Conditiile se intreaba la comanda, nu dupa. Un raspuns scris, lasat pe mail, scuteste orice discutie de mai tarziu, cand marfa e deja descarcata in curte.
O dupa-amiaza de calcule facute pe planse, inainte de primul telefon, schimba tot restul. Se evita opririle de santier, drumurile pe jumatate si discutiile despre cine a socotit gresit. Nimic din ce urmeaza nu mai costa la fel de mult, iar graficul ramane aproape de ce s-a promis.
