Adăpostul de iarnă pentru câinele din curte îl protejează de frig doar dacă este uscat, ferit de curent și potrivit ca mărime, pentru că animalul îl încălzește numai cu propriul corp. O cușcă prea mare rămâne rece, iar una fără podea înălțată trage umezeala din pământ.
Cât de mare trebuie să fie cușca pentru iarnă?
Cușca pentru iarnă trebuie să fie suficient de mare cât câinele să intre fără să se aplece mult, să se întoarcă și să stea întins, dar nu mai mare de atât. Fiecare centimetru în plus înseamnă aer pe care animalul trebuie să-l încălzească singur. Ca regulă practică, lungimea interioară depășește cu puțin lungimea câinelui de la bot la baza cozii, iar înălțimea interioară o depășește pe cea a câinelui în picioare cu 10–15 cm.
| Talia câinelui | Greutate orientativă | Interior orientativ (L × l × h) |
|---|---|---|
| Mică | sub 10 kg | 60 × 45 × 45 cm |
| Medie | 10–25 kg | 90 × 60 × 65 cm |
| Mare | 25–40 kg | 110 × 75 × 80 cm |
| Foarte mare | peste 40 kg | 120 × 85 × 90 cm sau mai mult |
Cum se izolează un adăpost pentru câine?
Un adăpost pentru câine se izolează în primul rând prin podea ridicată de la sol și prin pereți fără fante. Pământul înghețat și betonul extrag căldura mult mai repede decât aerul, de aceea podeaua se înalță cu 10–15 cm pe grinzi sau pe paleți.
- Pereții și acoperișul: un strat de polistiren sau de vată minerală între două plăci de lemn, astfel încât câinele să nu poată ajunge la materialul izolant și să-l roadă.
- Intrarea: așezată spre latura ferită de vântul dominant și, dacă se poate, decalată spre un colț, ca animalul să doarmă în afara curentului.
- Perdeaua: o fâșie groasă de cauciuc sau de prelată tăiată în benzi, prin care câinele trece ușor, reduce mult pierderea de căldură.
Ce așternut rămâne uscat în cușca de iarnă?
Paiele sunt cel mai potrivit așternut pentru cușca de iarnă, pentru că rămân afânate, țin aer cald între fire și nu rețin multă apă. Păturile, prosoapele și pernele absorb umezeala, apoi îngheață și răcesc animalul în loc să-l încălzească. Fânul mucegăiește mai ușor decât paiele.
Așternutul se verifică de câteva ori pe săptămână și se schimbă complet când devine umed sau tasat. Frunzele uscate pot completa un strat, însă cele adunate ude din grădină nu au ce căuta în cușcă; ele își găsesc mai bine locul în gestionarea frunzelor căzute din curte.
Cum se asigură apa și hrana câinelui ținut afară iarna?
Apa câinelui ținut afară iarna se verifică de cel puțin două ori pe zi, pentru că un vas înghețat lasă animalul deshidratat chiar și la temperaturi moderate. Vasele de plastic gros sau de cauciuc sunt preferabile celor metalice, de care limba se poate lipi pe ger.
Un câine care stă afară consumă mai multă energie pentru a-și menține temperatura. Porția se poate mări treptat, de regulă cu 10–20%, urmărind ca animalul să nu slăbească și nici să nu se îngrașe. Cantitatea potrivită pentru un anumit câine se stabilește cel mai bine împreună cu medicul veterinar.
Ce câini nu ar trebui să stea afară pe ger?
Pe ger nu ar trebui să stea afară câinii cu blană scurtă și fără subpăr, cei de talie mică, cățeii, câinii bătrâni și cei cu boli cronice. Acești câini pierd căldura repede și au nevoie de un spațiu încălzit măcar noaptea, cum ar fi o anexă închisă, un hol sau o magazie izolată. Câinii cu blană dublă tolerează de obicei bine frigul, dacă adăpostul este uscat.
Care sunt semnele că animalului îi este prea frig?
Semnele că animalului îi este prea frig sunt tremuratul, mersul rigid, ridicarea alternativă a labelor, ghemuirea continuă și lipsa de reacție la chemare. Un câine apatic și rece la atingere se aduce imediat într-un spațiu cald, se învelește într-o pătură uscată și se duce la veterinar. Pașii pentru un câine străin găsit în aceeași stare sunt descriși în ghidul despre animalele rănite sau fără stăpân.
Cum se întreține curtea câinelui în sezonul rece?
Curtea câinelui se întreține iarna prin curățarea zilnică a zonei din fața cuștii, unde zăpada bătătorită și urina formează repede gheață. Pentru dezghețare se evită sarea, care irită pernuțele labelor; nisipul sau rumegușul sunt variante mai blânde. Dejecțiile se strâng des și nu se pun în grămada de resturi vegetale folosite pentru legume, deoarece pot conține paraziți; regulile pentru ce intră în compostul făcut acasă rămân valabile și în acest caz.
